(LACRIMA NEAGRA)
CAUT PRIN FRUNZE RUGINII,
SUFLETUL DE IERI PIERDUT,
TOTUL RAMANE UN MISTER,
DE CE AI LASAT CA SA MA PIERZI?
SI CAUT , DAR NU MAI GASESC,
VISUL DE IERI AZI L-AI UITAT,
IUBIREA TA ETERN,
TOT CE-MI PAREA SA-MI FACA SENS.
DOAR NOSTALGIA MA MAI CHEAMA,
SA TE REVAD IN AMINTIRII,
NUMAI IUBIREA MA INDEAMNA,
SA NU TE DAU ACUM UITARII,
DAR UNDE-I DRAGOSTEA CE'A MARE?
UNDE-I SARUTUL DE PE BUZE?
UNDE-I PRIVIREA SCLIPITOARE?
SI DORINTELE-ARZATOARE?
CA UN PARAU UITAT DE LUME
INTR-O PADURE TACIUNOASA,
SE SCURGE LACRIMA CEA NEAGRA,
PE'O INIMA INDURERATA...
3 comentarii:
Frumoasa...dar trista rau. Oare nu se poate trece peste? Asa rea e situatia in care te aflii? Fruntea sus si mergi cu pasi mari inainte...trebuie!
cu pasi mari si grabiti? pot fi mici si inceti, pentru a pastra distanta de cel ce poate vrea sa ma ajunga pentru a ma lua de mana ,spre a merge impreuna catre drumul fericirii...ce frumos ar fi, dar ramane totul invaluit in mister, oare?
Ei hai, sah.. viata.. mat! Lucrurile nu sunt chiar asa de rele. Stii cum e omul, daca ceva nu e complicat, complica el.
Trimiteți un comentariu