Infern

Inegalabile visări,

Se strâng in minți demente,

Speranțe nasc și mor,

În viețile apuse.

Născut de sus e-amorul,

Și fără de păcat,

Iar noi de jos distrugem,

O fericire pură.

În pânze de păianjăn

Ne-ngrămădim cu toți,

Udând cu lacrimi negre,

Greșelile făcute.

 

Dăm viață unor demoni

Hrănindu-i cu tristeți,

Apoi jelim dorind,

Iubirea ce-a dintâi.

         Mă-nec nelămurită  

În negrele inferne,

Si inima-mi vibrează,

De teamă și regrete.

Speranța mi-e invinsă 

Și plânge ne-ncetată,

M-așteaptă ticăloasă

O spaimă nesfârșită.

Dar visele-mi revin,

Speranțele din urmă,

Trăiesc acum din nou,

Pe-un drum necunoscut...

Apoi?!...

Frunze de aur,flori pastelate,
Lacrimi de-argint,pe față purtate,
Gânduri ce fug si iar îmi revin,
De ce mai mereu să mă țineți în chin?

Cui am gresit,pe cine-am rănit,
Sau asta mi-e soarta,sau am murit?
Pe cer este scris destinul oricui,
De-am stii să-l citim,am fi oare cum?

Sau poate e-i dat în oricare pas,
Să fim prizonieri in larg pe vas...

Cu toți avem cate-o stea mai apoi,
Dar vom fi singuri,sau iară cu noi?

Amor

Povești de amor,

Lacrimi de dor,

Se pierd în decor,

Ce apoi mor.

Privești înapoi,

Ți-e dor de noi,

Ce-aveam in doi,

Azi suntem goi.

Fugeam de mine,

Credeam in tine,

Pierdu-te vise,

Sunt azi,inchise...

Coșmar din noapte

Haotice glasuri,se-aud de departe,
Din cimitirul vesel,sunt vocile bete,

Vorbesc sau tipa,rad și șoptesc,

Trăirile negre parșiv ne zambesc..