Infern

Inegalabile visări,

Se strâng in minți demente,

Speranțe nasc și mor,

În viețile apuse.

Născut de sus e-amorul,

Și fără de păcat,

Iar noi de jos distrugem,

O fericire pură.

În pânze de păianjăn

Ne-ngrămădim cu toți,

Udând cu lacrimi negre,

Greșelile făcute.

 

Dăm viață unor demoni

Hrănindu-i cu tristeți,

Apoi jelim dorind,

Iubirea ce-a dintâi.

         Mă-nec nelămurită  

În negrele inferne,

Si inima-mi vibrează,

De teamă și regrete.

Speranța mi-e invinsă 

Și plânge ne-ncetată,

M-așteaptă ticăloasă

O spaimă nesfârșită.

Dar visele-mi revin,

Speranțele din urmă,

Trăiesc acum din nou,

Pe-un drum necunoscut...

Apoi?!...

Frunze de aur,flori pastelate,
Lacrimi de-argint,pe față purtate,
Gânduri ce fug si iar îmi revin,
De ce mai mereu să mă țineți în chin?

Cui am gresit,pe cine-am rănit,
Sau asta mi-e soarta,sau am murit?
Pe cer este scris destinul oricui,
De-am stii să-l citim,am fi oare cum?

Sau poate e-i dat în oricare pas,
Să fim prizonieri in larg pe vas...

Cu toți avem cate-o stea mai apoi,
Dar vom fi singuri,sau iară cu noi?

Amor

Povești de amor,

Lacrimi de dor,

Se pierd în decor,

Ce apoi mor.

Privești înapoi,

Ți-e dor de noi,

Ce-aveam in doi,

Azi suntem goi.

Fugeam de mine,

Credeam in tine,

Pierdu-te vise,

Sunt azi,inchise...

Coșmar din noapte

Haotice glasuri,se-aud de departe,
Din cimitirul vesel,sunt vocile bete,

Vorbesc sau tipa,rad și șoptesc,

Trăirile negre parșiv ne zambesc..

        ILUZIE DE AMOR, EŞTI HAOS !

  

                                 A cata oara vi si pleci?           

                                Mă laşi mereu cu ochii reci,

                               Vise pline de păcate

                               Iluzii ce mor-necate.

                              În galaxi de nicaieri

                             Se pierd speranţele de ieri,

                            În lacrimile-mi de amor

                           Durererile -mi cu gînduri mor.

                          Eşti o sumbra amagire,
                         Dute-n neagra fericire,

                        Pierde-te acum in plansete

                        Si-n valuri reci, triste.

                      În pamente mă sfarsesc,

                     Mă caut dar nu mă găsesc,

                    Suflet vrăjit iluzionat

                   De ce sa pleci întunecat?

 

doar tu stii ce mai e cu mine...

doar tu stii ce mai e cu mine... 

buze dulci, vise de ceara,
lacrimi ce curg deseara,
dorinte strapunse de durere
visele-mi sunt in abis cazute...


pierd controlul in propia-mi lume,
uit de mine si fug cu tine,
in gand unde totul si locu'i pustiu.


suflet ratacit printre straini,
gandurile-mi sunt impietrite pe frunte,
citite de tine dar fara pasare,
fug, uita-ma caci sunt un nestine.


si ma topoesc in urma ta,
stiai, stiam ce va urma,
ma'ndepartez cu umbra mea,
pastrand pe veci, doar amintirea ta...

LARME NOIR
(LACRIMA NEAGRA)



CAUT PRIN FRUNZE RUGINII,
SUFLETUL DE IERI PIERDUT,
TOTUL RAMANE UN MISTER,
DE CE AI LASAT CA SA MA PIERZI?


SI CAUT , DAR NU MAI GASESC,
VISUL DE IERI AZI L-AI UITAT,
IUBIREA TA ETERN,
TOT CE-MI PAREA SA-MI FACA SENS.


DOAR NOSTALGIA MA MAI CHEAMA,
SA TE REVAD IN AMINTIRII,

NUMAI IUBIREA MA INDEAMNA,
SA NU TE DAU ACUM UITARII,


DAR UNDE-I DRAGOSTEA CE'A MARE?
UNDE-I SARUTUL DE PE BUZE?
UNDE-I PRIVIREA SCLIPITOARE?
SI DORINTELE-ARZATOARE?


CA UN PARAU UITAT DE LUME
INTR-O PADURE TACIUNOASA,
SE SCURGE LACRIMA CEA NEAGRA,
PE'O INIMA INDURERATA...

LABIRINTUL IUBIRII

SPUNE-MI DE CE ?


Cine-a spus ca iubirea nu e frumoasa? cine-a spus ca nu e dureroasa? pe cat e de frumoasa, pe atat de dureroasa, iar cand ramai fara ea, te sfasie in milioane de bucatele fara mila parca iar unica intrebare ramane, de ce? Cu toti iubim, cu toti suferim, cu toti credem sperand la o fericire fara margini, pentru asta traim, pentru iubire, pentru fericire, asta inseamna viata, asta inseamna implinirea ta, ca si om, ca si suflet, ca si psihic, ca si orice. Viata e ca un joc de sah, trebui sa fi atent la dorinte, cand, cum, cat, pentru ca o singura clipa de neatentie te poate darama, te poate distruge, dar niciodata sa nu te mai poti ridica, cu toti avem puterea de a ne ridica, ramane doar iluzia ca nu mai poti, pentru ca tu crezi ca asa e mai usor, dar nu e asa, nu fugi, nu te spulbera, mereu, intr-un fel sau altul iese la fel, dar nicodata la fel de frumos sau dureros. ai puterea de zambi, de a comunica cu tine insati, tu esti unicul tau prieten, tu, esti unicul tau dusman, tu esti unica ta creatie, esti acolo unde vrei, pentru ca asa doresti, ai sa ma contrazici, dar te intreb, de ce traiesti? pentru ca asa doresti, pentru ca speri, pentru ca stii, ai puterea de a lupta , de a invinge, de a iubi, de dori, de uri, de a orice. tu esti puterea ta, dar pentru a trai, ai nevoie de iluzia ei, IUBIRE, e doar un sentiment ce pare sa iti dea putere de a face mult mai mult decat daca nu ai avea-o, de fapt, poti avea puterea de a face orice si fara ea, dar alergi catre ea pentru ca e mai usor sa reusesti daca o ai. viata e doar o tabla cu pioni, asa cum lupti sa castigi o partida de joc, asa si viata, poti reusi invingand si fara tura, si fara cal, si fara regina , dar e mai greu, iluzia celorlalte piese te face sa invingi mai usor, totul e un LABIRINT ce se invarte in jurul IUBIRII...