Inegalabile visări,
Se strâng in minți demente,
Speranțe nasc și mor,
În viețile apuse.
Născut de sus e-amorul,
Și fără de păcat,
Iar noi de jos distrugem,
O fericire pură.
În pânze de păianjăn
Ne-ngrămădim cu toți,
Udând cu lacrimi negre,
Greșelile făcute.
Dăm viață unor demoni
Hrănindu-i cu tristeți,
Apoi jelim dorind,
Iubirea ce-a dintâi.
Mă-nec nelămurită
În negrele inferne,
Si inima-mi vibrează,
De teamă și regrete.
Speranța mi-e invinsă
Și plânge ne-ncetată,
M-așteaptă ticăloasă
O spaimă nesfârșită.
Dar visele-mi revin,
Speranțele din urmă,
Trăiesc acum din nou,
Pe-un drum necunoscut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu